Dreptu’ la opinie …

Într-un interviu ad’hoc oferit de presedinte fără să fie întrebat, acuza că pe vremea când era primar i-ar fi delegat puteri nebănuite viceprimarului, refuzate ulterior de acesta în favoarea unui post de senator. Îmi aduc aminte de parabola ispitei din deşert al lui Iisus de catre diavol și parcă mă trec fiori. Păi nenea, mata’ ce ai facut ? nu ai renunţat la primarie în favoare unui post de președinte al Romaniei ? nu ai lăsat Bucureştiul baltă (şi asta nu este o metaforă) şi te-ai uşchit la o groapă de nisip mai mare ? Ai fi vrut ca treaba grea sa o facă alţii şi matale să te ocupi de ce iţi place mai mult și mai mult, știi matale ce? Domnu’ preşedinte a ajuns la punctul critic de fierbere, sîngele s-a subţiat, ochiul i s-a bulbucat, vena i s-a umflat, arată ca un cazan sub presiune de pe vaporul domniei sale, şi toate acestea la gândul vraşmaş care nu-i dă pace că unu mai bun ar putea să-i taie parâma şi să-i dea drumul fără să mai strige “OM la apa !” la urmatoarele alegeri prezidenţiale. Aşa’i dom’ președinte că te-am ghicit ? aşa’i ?!