Mititelul vanghelizator

1 Mai ,Ziua Internaţionala a Muncii. În anul 1866 a avut loc la Chicago o grevă generală la care au participat peste 35 de mii de oameni, soldată cu mii de morţi. În 1889, 23 de ani mai târziu Congresul Internationalei a doua de la Paris a decretat 1 Mai Ziua Internaţionala a Muncii în memoria victimelor grevei generale aceasta urmând a fi comemorată prin manifestaţii muncitoresti. Cu timpul 1 Mai a devenit sărbatoarea muncii in multe ţări ale lumii, fiind ulterior confiscată de partidele de stânga.
Într-o ţară de 21 de milioane de oameni în care 9 milioane muncesc şi 12 milioane stau, şi în care avem 8 milioane de asistaţi social, sărbătorim si noi cu voioşie ziua de 1 Mai chiar dacă avem, chiar daca nu avem de ce.
Am privit la televizor discursurile PSD-iste din parcul Izvor şi primul cuvânt care mi-a venit în minte a fost DISPERARE, acesta este forma rictusului de câine otânjit citit pe faţa congestionată a domnului Vanghele. Dacă partidul PSD-ist s-a ocupat de mititeii pseudo-occidentali, acest Benny Hill al spectrului politic de stânga s-a ocupat de divertisment, s-a râs pe săturate de clovnul deghizat în om politic, care se străduia să arate că PSD-ul este soluţia pentru Bucureşti .
Cu ani in urmă dl. Vanghele întreba în stânga şi în dreapta dacă “e şefu ‘ fo’ mangleală cu PSDR-ul asta ?”, se pare că între timp şi-a dat seama că da, este o mare “mangleala” devreme ce se umple de ridicol fără pic de ruşine in faţa unei ţări întregi. Ce om din ţara asta mai poate să creadă promisiunile acestui partid corupt care şi-a pus ochelarii domnului Diaconescu să zică lumea că e inteligent ? Cred că nimeni. Cinicul PSD mai întâi se situeaza alături de omul simplu tocmai acela care are mai multă nevoie de sprijin social şi îi spune că este principala sa grijă, îl îndoapa cu mici,îl îmbată cu promisiuni, îl adoarme cu poveşti, îl jefuieşte de vot şi îl abandonează în plata Domnului să se descurce cum o putea dacă a fost prost. Din acest punct de vedere este mai de înţeles demersul partidelor de dreapta care pun în centrul preocuparilor lor – capitalistul, cel puţin acesta este un om care îşi asumă riscurile liber consimţit oricare ar fi acestea inclusiv cele politice.
Dl. Vanghele, varianta ieftina al dl. Gioană, a corupt în încercarea sa de vanghelizare un întreg partid, membrul simplu de partid, naiv şi prost îmbracat cu mâna la vipuşcă şi şapca în suflet îşi pune speranţa de mai bine în şefii lui de pe sticla televizorului, se uită şi viseză să ajungă consilier la primărie şi să se arănesca şi el odată, din păcate nu este drama lor ci a tuturor naivilor care îşi fac speranţe.
În rest resemnare, nimic despre sensul real al sărbatorii de 1 Mai, in definitiv este vorba despre “proletarul” român nu despre dorinţele porceşti al politicianului român indiferent unde se situează acesta pe axa doctrinară. Oricum, o campanie fară entuziasm propusă de PSD şi lăsată pe mâna lui Vanghele a lăsat pană acum impresia unui partid slăbit, lipsit de forţă si credibilitate ,macinat de istoria sa agitată şi plină de figuri triste, un colos cu picioare de lut şi cu o strategie electoarală atât de diluată încat seamana izbitor de mult cu berea care s-a băut in parcul Izvor in varianta sa ulterioară de … laborator.