Țoapa conțopistă

Cred ca o cunoasteți … da exact provinciala dornica de afirmare care face o facultate particulara cu acreditarea in pioneze, într-un târg uitat de lume și se înscrie într-un partid de prefrerinţă la putere, se angajaza la o firma obscura unde își fâţâie cunoștiinţele subţiri si picioarele groase băgate într-o fustă scurtă şi de prefernţă roşie. La început privirea galeşă, uşor tâmpă vrea să lase impresia de inteligenţă, merge o vreme dar cu timpul nu mai păcăleşte pe nimeni . Încrezută şi arogantă reuşeşte până la urmă acţionând pedalele unui farmec palid şi demult apus sa păcăleasca un funcţionar tomnatic de partid să o trimită în capitală. Acolo nu se dezminte. Ajunge unde o trimite partidul, si face ce ştie mai bine adica nimic bun, incurca lucrurile, minte, fură crezând că nu ştie nimeni, nu respecta nimic şi pe nimeni, se străduieşte să pună prostia intr-o noua lumină. Am mai avut ţoape conţopiste in România şi inainte de ‘89 dar acum parcă sunt şi mai bine reprezentate, sunt lânga noi, se impun cu violenţă, dure şi lipsite de feminitate calca pe bunul simţ face largi demonstraţii impotenţei. Le toleram cu speranţa că timpurile se vor schimba şi odata cu ele si vocaţia prostiei, asta daca suntem optimişti, numai că in ceea ce mă priveşte nu cred că o să trăiesc să văd cu ochii mei mari schimbări, aceste lucruri ţin de educaţie si bun simţ numai că in România avem orice numai asta nu.